• Matinal Hunedorean
0 Comments

”Astfel micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape: – Vai! zise vulpea… Am să plâng…”

Neîmblânzită, vulpea

se-apropie de tine,

este rană rece

singură în sine,

cerșind de la viață

șansa unui om,

de-a cunoaste arta

unui gentilom.

Neîmblânzirea vulpii

o face de-ocară,

furând din iubire,

este piază amară,

veselă-n dorință ,

parșivă-n porniri,

blestemându-și ceasul

unei amintiri…

când muncind pământul

și-mblânzind natura,

omul a uitat-o…

și-a rămas cu ura

de-a fi animalul,

veșnic ponegrit

și-n durerea ei

de nimeni iubit.

Poate Micul Prinț

să te-nvețe oare,

pelerin prin lume,

dăruind candoare?

Îmblânzindu-și vulpea,

prieten și-a făcut,

ce-i atinge pașii

cu cate-un sărut.

Ca-ntr-un ritual

s-a impodobit

și iubind-o, Prințul

s-a lasat iubit.

Secretul vulpii

e filosofie:

ce nu vede ochiul

inima o știe !

Lili Lazar

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *