• Matinal Hunedorean
0 Comments

Oare,de pe care stea ninge în inima mea?

Troienită și pustie mângâierea n-o mai știe.

Ninge lin,ninge întruna și ea bate ca nebuna,

Ninge simplu și firesc și-am uitat să mai iubesc.

Printre fulgii dansatori sunt regrete și fiori,

Sănii lunecă feeric,eu mă tem de întuneric.

Printre oameni de zăpadă,cin”să vină să mă vadă?

Moșul îmi aduce-n dar tot ce-i trist și e amar.

Poezii nici nu mai știu,nici nu-nvăț.Mai bine scriu!

În povești sunt numai zmei,Moșul se teme de ei,

A murit bătrânul ren și-a venit și el cu-n tren.

Eu îl tot poftesc în tindă să asculte o colindă,

El mă ceartă cu asprime de ce-i tot îndrug în rime

Poezii cu nea și stele de prin gândurile mele?

Iarna-i de omăt și-i lungă,Moșul trebuie s-ajungă

La căsuțe luminate,la mămici emancipate ,

La copii și la tătici …pierde vremea pe aici…

Printre neguri,ca un fum,a și dispărut din drum.

Strâng la piept darul primit,ochii mi s-au troienit

Și nu știu din care stea ninge în inima mea.

Ninge simplu și firesc,

Nu aștept,

Nici nu doresc,

Doar în nopțile pustii, eu visez mereu că vii…!

Daniela Magdalena Tamaș

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *