• Matinal Hunedorean
0 Comments

M-ai pus la colț,m-ai umilit,

Dar și căzută te-am iubit,

Am râs și-am plâns,cu tine-n brață,

Viață!

Mi-ai dat doar chin,mi-ai dat suspin,

Doar flori de mac și niciun crin,

Mi-ai arătat că ești nebună,că umbli singură sub lună,

Că dacă vrei, mă nimicești,că  nu ai cum să mă iubești,

De-aceea lacrimi am pe față,

Viață!

E toamnă,știe asta vântul,știu ploile  ce bat pământul,

E toamnă pentru pașii mei,sub frunze ,moarte,pe alei,

Dorm gâze mici ,mi-e somn și mie,

Dar,mai aștern o poezie,pe care vreau să ți-o dedic,

De n-o citești,nu zic nimic…

Tu ești stăpână,eu,supusă,

Tu ești aici,eu,ca și dusă,

Eu sunt un pumn micuț ,de tină,

Tu ești splendoare,ești lumină,

Mă tem să te mai țin în brață,

Viață!

Daniela Magdalena Tamaș

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *