• Matinal Hunedorean
0 Comments

Aud în jurul meu

strigând : Iubire!

Sunt care mai de care,

țipete de flori,

e strigătul naturii,

cînd toamna în neștire

împrăștie petale

pe aripi de cocori.

Cu tâmplele încinse

lumină dinspre vară,

când pletele răzlețe

pădure le-am avut,

m-ai exilat în cântec

pe strune de vioară,

în ropotul de frunze

cernute așternut.

Mi se năzare-a toamnă,

îmi pare o nălucire,

de atâta frumusețe

în jur mă înconjor.

Haihui e mintea mea

ce zboară în neștire,

și lăcrimează o frunză

din geana unui nor.

Lili Lazar

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *