• Matinal Hunedorean
0 Comments

Miezul toamnei e o nucă,

Mă apucă dor de ducă,

Printre șoapte și suspine,

De m-aș duce…pân ”la tine!

Brumele mă înfioară,

Ploile încep să doară.

Să faci focul în cămin,

După cină, sigur vin!

Să mai lași mustul la scurs,

Să așterni blana de urs,

Cadă frunzele din pom,

Te iubesc de te fac om!

Se aud plecând cocorii,

Osteniți, toți muritorii

Își dorm visele sărace,

Eu tot nu te las în pace…

Te strâng, tandru, lângă piept,

Doar de-o viață te aștept

Și te cert când pozne-mi faci

Și te iert că prea îmi placi!

Vântul să vuiască știe,

Semn de toamnă cam târzie,

Friguroasă și ursuză ,

Eu am gustul tău pe buză…

Curgi în mine,în artere,

Mă hrănești și-mi dai putere,

Când mă mângâi ,când mă ai,

Sunt cu sufletul în Rai.

Noaptea asta ne iubim,

Râdem și ne hârjonim,

Miezul toamnei galben este

Restul -poate fi poveste!

Tu ești prinț ,eu sunt regină,

Îmi asum întreaga vină.

Ascund șoaptele  sub pernă

Dintr-o dragoste eternă.

Închei basmul inedit,

Ne-am văzut și ne-am iubit ,

Sunt o doamnă,mă retrag

Și-ți las ție toamna-n prag.

Mă întorc la primăvară

Și te-o i mai avea la vară,

Toamna –i strugure și-i must,

Doamne,ce bun ești la gust!

Toamna este miez de nucă

Daniela Magdalena Tamaș

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *