• Matinal Hunedorean
0 Comments

Doamne ,poți să te oprești de la Trudele Cerești?
Vreau,din timpul Tău măreț ,fără seamăn ,fără preț ,
O secundă să desprinzi
Ruga mea să o cuprinzi.

Să chemi sfinții la ședință că am lacrimi ,neputință,
Mă lupt aprig cu amarul dar s-a cam umplut paharul.
Aș dori să-mi spuneți cum Crucea grea s-o port acum,
Când puterile mă lasă și povara Ei m-apasă.

Să mă învățați de toate ,cu a Voastră bunătate ,
Să Vă simt și eu căldura ,să nu mă atingă ura.
Sunt un om ,am doruri,vină ,
Soarta mi-a fost tot haină,
Peste tot e numai tină,
Nicio geană de lumină.

Doamne –Sfinte ,Tată -bun, îngenunchi și mă supun ,
Mă cuprinde cu privirea că eu n-am simțit iubirea!
Dă-mi canoane ,cere-mi tot ,
Îți spun sincer,nu mai pot!

Întuneric am în vise,peste tot,doar uși închise,
N-am arginți ,averi sau haine,
Nu dezleg Sfintele Taine ,
Oamenii mă pun la zid,
Cu disprețul lor perfid.

Ursitoarea cea nebună,într-o noapte fără lună,
N-a avut o vorbă bună..
A șoptit ,s-a încruntat , a plâns și m-a blestemat:
Să n-am parte de noroc,
Să ard în Infern ,în foc ,
Să nu mor ,să nu trăiesc ,
Să alerg și să trudesc ,
Mintea să mi- o rătăcesc…

Mi-a prezis numai ispită ,
Să nu fiu nicicând iubită ,
Să adorm somn greu ,în maci ,
Să nu ai Tu ce să-mi faci
De blestem să mă desfaci,

Să nu-mi pierd sufletul tot,
Când simțeam că nu mai pot,
Am uitat de rău ,de chin
Și-am închis câte-un suspin
În câte-o floare de crin .
Am scris poezii de dor ,le-am dăruit tuturor ,
La prieteni și dușmani,la bogați și la sărmani ,
Fără faimă ,fără bani …

Azi ,e ziua Sfintei Cruci,Doamne ,până nu te culci ,
Nu mai tot umbla pe fugă ,
Mai ascultă câte-o rugă,pune îngerii din cor
Să zică pe limba lor
Un imn simplu și firesc ,
Focul să mi-l potolesc
Setea să mi-o ostoiesc!
Dacă vrei ,știi foarte bine,că mă poți lua la Tine.

Îți deschid un cont,firesc ,Dumnezeule –ceresc ,
De nu vrei acceept să-mi dai ,am să evadez din Rai ,
Mă –ntorn iute ,printre nori,pe pământ ,la muritori,
Am să scriu ,până târziu,
Despre dragoste,cum știu,
Voi lua Crucea la spinare
Și-am să plec în lumea mare
S-o caut pe ursitoare ,poate a uitat să-mi spună
De ce noaptea nu văd lună,
N-am parte de –o vorbă bună ,
De ce nu-mi găesec norocul
Și de ce mă arde focul…

Daniela Magdalena Tamaș

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *