• Matinal Hunedorean
0 Comments

Iubitule ,nici nu mai știu
Ce rost mai are să compun,
În mine gândurile plâng
Și visele ,în zori,apun.

Pustie sunt,ca un deșert,
Amare vânturi mă deprimă
Și când nu pot trăi de dor,
Mai scriu un vers,mai plâng o rimă…

În agonia mea e noapte
Și lună nu-i și ceru-i mort,
Doar tu ești viu și curgi în mine
Și- inimă și-n gând te port.

Mă uit prin amintiri și caut
Un loc dosit să te trăiesc,
Tu știi căt de hain destinul
M-a-mpiedicat să te iubesc…

Aș vrea să știu că ești ferice,
Că ești dorit de ochi fierbinți,
Că strălucești printre codane,
Că pe femei le scoți din minți…

Mă voi culca pe vatra rece,
Pe străzi vor mai zburda trăsuri,
Și voi visa că am condurul
Și ai să vii și-ai să mă furi…

Iubitule ,te rog citește,
Doar pentru tine plâng și scriu…
Pentru povești ,e prea devreme,
Doar pentru noi este târziu…

Daniela Magdalena Tamaș

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *