• Matinal Hunedorean
0 Comments

La intrarea în vestita fortificație medievală moldovenească stă scris: “Cetatea Neamțului a fost construită în timpul lui Petru Mușat (1375-1391), în perioada consolidării statului medieval Moldova. Prima atestare documentară datează din 1395, anul în care regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, înainte de a fi infrânt de oștile lui Ștefan I Mușat la Hindău, emite un act de cancelarie “Ante Castrum Nempch”. Epoca de glorie a cetății medievale de la Târgul Neamț corespunde domniei lui domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504), conducătorul militar de exceptie care a întărit toate cetătile moștenite de la înaintașii săi și a construit altele noi, străjuind întreaga Moldovă cu un puternic sistem defensiv. Lucrările intreprinse în vremea sa au constat în supraînălțarea vechilor ziduri ale cetății, ridicarea celor patru bastioane ale curții exterioare și construirea podului în formă de arc, sprijinit pe 11 piloni de piatră. Astfel intărită, în anul 1476 cetatea Neamț a făcut față asediului impus de Mohamed al II-lea, după lupta de la Valea Alba-Războieni. In anul 1600 Cetatea Neamțului iși va deschide porțile în fața armatelor voievodului Mihai Viteazul cel care a realizat prima unire politică a tuturor românilor. Transformată în mănăstire de Vasile Lupu (1646) și apoi distrusă parțial de Dumitrașcu Cantacuzino în 1675, Cetatea Neamțului va mai avea forța de a scrie o altă pagină de eroism în 1691, când, apărată de un mic grup de 19 plăieși, va rezista 4 zile asediului armatei polone condusă de Regele Ioan Sobietski. După distrugerea ordonată de Mihai Racoviță, în 1717 Cetatea Neamțului își pierde total importanța militară, a rămas în paragină si a fost distrusă de către vreme sau de către localnici care foloseau piatra de la cetate în construcții. Ispravnica cetate a rămas „neclintită în moartea ei”, „ca o fantomă încremenită (…) pe vârful coastei goale”, un „schelet uriaș în șuierul înălțimilor, în visul mohorât al legendelor”, după cum frumos a descris-o Mihail Sadoveanu. Abia în anul 1866 este declarată monument istoric și doar între anii 1968-1972, sub conducerea arhitectului Ștefan Balș, au început lucrările de reconsolidare a zidurilor. Lucrările au fost reluate după anul 1992, în cadrul programului UNESCO de restaurare și de renovare a monumentelor istorice, când s-a continuat restaurarea cetății și a zidurilor. Între anii 2007-2009 fortificația medievală a fost supusă unor lucrări de reabilitare ample, realizate cu fonduri europene, iar acum legendara „Cetate a Neamțului, cea îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulgerea”, după cum scria Ion Creangă, a renăscut din propriile ruine. Dorința marelui Nicolae Iorga care scria că „mâne, poate, când iubirea pentru trecutul nostru va fi mai mare și se va arăta în felul ce se cuvine, comorile îngropate vor ieși la iveală, dezvăluind mai bine cultura vechilor timpuri” s-a împlinit. Vizitatorii pot admira acum Poarta Cetăţii, ce are deasupra stema Moldovei, capcana cu trapă denumită „cursa de şoareci”, Sala de Sfat, Sala de Judecată, Camera de Taină, alte săli ale cetății, vechiul paraclis, bucătăria, monetăria dar și iatacele, rememorând poemul „Muma lui Ștefan cel Mare” (1857), scris cu măiestrie de Dimitrie Bolintineanu.

Iulian Offenberg

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *