• Matinal Hunedorean
0 Comments

Pân” la inima ta nici cărare nu este,
Astăzi, tot ce-am trăit mi se pare poveste
Că nu este aievea o iubire de foc
Ce-i mereu mistuită de -un păgân nenoroc.

Caut doar o fisură într-un zid pân” la cer ,
Nici nu știu dacă este ,obosesc să mai sper,
Picături de sudoare îmi ard fruntea ca para,
Sub un cer plin de nori,ce urâtă mi-e vara!

Mă târăsc spre lumină,dar degeaba,n-ajung,
Pân” la tine,iubite, drumu-i greu și-i prea lung,
Prea potrivnic, destinul ne desparte și -a pus
Mii de lacrimi și spini și dureri de nedus,

Între noi pe alei,pe cărări ,peste tot…
Le-aș plăti cu mult suflet dar nu știu de mai pot
Și mi-e teamă,iubite ,că atunci când o fi
Să înving toate -acestea nu te voi mai găsi,

Sau o altă femeie te va ține la piept,
Pentru toate acestea,nu am cum să mă iert!
Mă urăsc ,mă blestem,m-aș ascunde -n pustii
Și aș vrea,să mă cauți, să le crezi,să le știi.

Sub o stea,într-o noapte ,când o vrea Dumnezeu,
Va pleca, de pe-aici, chiar și sufletul meu.
Până-n clipa aceea, te-o urma,pas cu pas
Că nu pot și nu știu cum să -ți spun bun-rămas.
E prea multă iubire,de nu pot s-o trăiesc,
Mă urăsc ,mă blestem ,mă detest!
Te iubesc!

Daniela Magdalena Tamaș

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *