• Matinal Hunedorean
0 Comments

E vremea grânelor coapte,miroase a vară și a pâine dospită.Macii și-au risipit, demult, crucea de foc a iubirii în cele patru zări.Nu a plâns nimeni risipirea aceasta,doar ochii umezi de rouă ai albăstrelelor…A mai suspinat și vântul…și atât,asta a fost…povestea macilor…povestea mea și a ta…
Îți mai amintești?
Te rugasem să facem dragoste într-un lan de grâu,însângerat de maci,dragoste aspră,brutală,ca viața,aspră ,ca aristele spicelor,zburată pe aripi de prepelițele ce-și aveau cuiburile peste tot,dragoste sub cer.Am fi strivit verdele și ar fi avut mirosul câmpului și al pământului…Te rugasem…nu ai zis nimic…
Macii vor mai vârsta lanurile abia vara viitoare.
Va mirosi, iarăși, a spice coapte și a pâine.
Poate,cerul va fi și mai albastru,mai îngăduitor cu îndrăgostiții din lanuri…
Albăstrelele vor plânge risipirea macilor.
Toate vor fi,toate se vor repeta,numai eu nu te voi mai ruga nimic.Niciodată!
Jur, pe crucea de foc a macilor, risipită în cele patru zări!.

Daniela Magdalena Tamaș

Author

admin@matinalhunedorean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *