• Matinal Hunedorean
1 Comments

Cine nu s-a gandit in aceasta perioada de pandemie la moarte?Probabil ca sunt destui. Dar, majoritatea se tem de moarte, indiferent de vârstă, indiferent ca recunosc sau nu.E frica de durere, de chinuri sau teama de necunoscut.Religia ne învață că nu trebuie sa ne sperie moartea, pentru că nu e decât o trecere spre o nouă forma de viata, spre viata veșnică în împărăția cerului. Unii vad în moarte chiar o eliberare. Sunt cei care au suferit prea mult pe Pământ sau sunt prea obosiți si împovărati de aceasta existenta. Pentru ca cei care mai au pentru ce trai nu vor să moară, ei se agață cu dinții de viata, de orice fărâmă de speranta. Irina Petras în „Știința mortii” vorbește despre 5 modele de atitudini ale omului în fața morții. E moartea domesticita sau „noi murim cu totii”- viata si moartea nu sunt acte doar individuale. Credinta in moartea ca repaus ori „somn de veci” este una dintre cele mai rezistente în istoria mentalităților. A doua e moartea de sine sau ” moartea mea”, model întâlnit în secolele Xl- XVI, marchează deplasarea sensului destinului înspre individ. A treia e ” la mort longue  et proche”, iar a patra e „la mort de toi”, adică moartea ta, a  „celuilalt”. Acum Romantismul nu mai crede în destinul comun, colectiv al morții tuturor si nici in biografia personală a morții de sine. Al cincilea model e „la mort inversee”, moartea pe dos, răsturnată si este modelul actual. Muribundului i se ascunde moartea apropiată. Chiar dacă o bănuiește, intra si el in jocul pios. Moartea nu mai e frumoasa, ci murdară si apoi medicalizata. Oroarea revine în forță pentru că emoția e alungata de aparatura rece, complicată care înconjoară bolnavul. „Pentru Socrate moartea e una din doua: sau e ca si cum cel mort n-ar mai exista si n-ar mai simti nimic sau, după cum se spune, inseamna o schimbare si o mutare a sufletului din acest loc de aici în altul. Si daca inseamna lipsa oricărei simțiri, nici macar un vis, atunci moartea ar putea fi un castig minunat(…) Pentru ca astfel timpul întreg nu pare mai lung decat o simplă noapte. Iar daca a muri inseamna sa pleci de aici în altă parte si daca sunt adevărate cele ce se spun- cum ca acolo se află toți cei care au murit- , atunci ce alt bine ar putea fi mai mare decat acesta, judecători?” Cu frica sau nu, un lucru e clar- în fata mortii ramane omul dezbracat de toate sau dupa cum spunea Lucretius- „Atunci cuvintele nu ies numai din gura ci pornesc din fundul inimii , atunci cade masca si ramane omul”.

Anamaria Poliopol

Author

admin@matinalhunedorean.ro

One thought on “Frica de moarte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *